Dacă ai ajuns pe această pagină, dă-mi voie să te felicit, pentru că ești o persoană curajoasă. Este nevoie de multă determinare, putere și curaj atunci când decizi că nu mai vrei să te confrunți de unul singur/ de una singură cu o problemă și soliciți ajutorul unui specialist. Să fii vulnerabil/ă este în ziua de astăzi o provocare tot mai mare, pentru că valorile cele mai promovate sunt: puterea, succesul și controlul. Dar ființa umană este și fragilă și condițiile de viață nu sunt întotdeauna prietenoase. Așa că dacă simți că ai obosit sau ești copleșit(ă) de emoții nu tocmai plăcute – este normal să fie și așa! Iar pentru faptul că ai ales să cauți ajutor – tot respectul meu! Sunt sigură că nu a fost o decizie ușoară!
Care este rolul meu, ca terapeut?
În primul rând, vreau să te rog să privești situația în care te afli ca pe o oportunitate de dezvoltare. Fiecare dificultate este un punct de cotitură care ne îndeamnă la schimbare. Datorită neuroplasticității, acest lucru este posibil pe toata durata vieții.
Cu ajutorul diferitor modele de terapie, împreună vom explora experiențele tale din trecut și din prezent și vom creea noi perspective pentru viitor. Abordarea mea terapeutică poate fi descrisă metaforic ca folosind diferite lentile:
- lentila sistemică: acțiunile fiecărei persoane influențează acțiunile celorlalți și sunt influențate în egală măsură de ele. Privind situațiile de viață din cât mai multe perspective, înțelegem că nu există o relație de cauzalitate liniară și că cele mai multe conflicte se nasc și escaladează dintr-un cerc vicios.
- lentila biografică: memoria nu este o stocare definitivă a unor realități fixe. De fiecare dată când reexaminăm povestea vieții și experiențele din trecut, facem acest lucru cu conștiința prezentului, care mereu are mai multă experiență decât cea trecută și dă naștere unor interpretări ușor diferite. Cu fiecare astfel de reinterpretare, conștiința se lărgește și tiparele rigide de interacțiune slăbesc.
- lentila transgenerațională: atunci când contextul de viață pare să nu justifice starea emoțională, poate fi un indiciu pentru un „bagaj” transmis de la o generație la alta. Studiile din domeniul epigeneticii au demonstrat faptul că o experiență extremă se poate transmite de la o generație la alta sub forma unor markeri epigenetici care activează sau inactivează manifestarea anumitor gene. „Călătoria” în lumea strămoșilor poate fi deosebit de revelatoare, întrucât ea dezvăluie anumite teme de viață care pot fi prezente la 3-4 generații în urmă. Ca sistem de navigare în această călătorie, îmi place să folosesc, printre altele, jocul terapeutic „Rădăcini puternice”, al psihoterapeutei germane Sabine Lück.